Primul concert

În 25.10.1996 am avut primul concert la un bal al bobocilor. Exact la un an de la înființare. Am cântat trei piese: Down You Go, Remember și Soldier Of Fortune. Am să țin minte mereu acest concert. 1000 de oameni în sală, luminile care erau îndreptate amenințător spre scenă, apoi am auzit: "Aplauze pentru grupul târgoviștean Trooper".
Am intrat pe scenă și am cântat cât am putut de bine. Îmi tremurau atat de rău picioarele și-mi venea să plâng încât simțeam că am să cad. Publicul a fost incredibil. Pentru noi a fost un impuls enorm. Trooper era deja cel mai important lucru.
Venise iarna și în sală era un frig cumplit. Eu cu Negative chiuleam de la școală și furam din scările blocurilor covorașele de la ușă, ca să mai antifonăm sala și să o mai încălzim.
Într-o zi era atât de frig, încât, după 10 minute, ne-am oprit și am început să ne încălzim la bec. Nu era suficient așa ca am ieșit din sală și am început să adunăm frunzele din incinta teatrului de vară, am făcut un maldăr imens și ne-am îngropat în el. Tinea atât de cald, încât nu am mai ieșit decât atunci când au apărut ceilalți băieți. Chrom Dioxid nu prea mai repeta așa că în sală se mai aciuase o trupă: Hollyday. În cadrul acestei formații Oscar și-a experimentat capacitățile vocale. Păcat că nu există înregistrări...
După cel de-al treilea concert, am realizat că mai aveam nevoie de un ghitarist. Singurul pe care-l știam era Gabriel Ispas, băiatul profesoarei mele de matematică. L-am sunat, l-am întrebat dacă vrea să cânte cu noi, iar el a fost dispus să încerce. Am repetat puțin dar nu eram mulțumiți deloc. Nu știa nici o piesă cap-coadă și învăța foarte greu. Totuși, următorul concert l-am pregătit în doi ghitariști și așa ne-am prezentat și pe scenă. Era o sală incredibilă. Nu aveam sistem p.a. și ecoul de la stații și tobe se întorcea din peretele sălii aproape intact. A fost un haos total. În toată această nebunie, Gabriel avea impresia că el nu se aude, așa că a dat stația mult mai tare. Simțeam că mor. Am vrut să merg să o opresc dar asta ar fi stricat show-ul. Publicul însă a fost de nota 10 și ne-a ajutat să trecem peste micile probleme.
Eram hotărâți să-l dăm afară pe Gabriel, dar nu știam cum și nici nu aveam un alt om să-l înlocuim.
Primul pas a fost la spectacolul "In Memoriam Adi Popa" la care am mers să cântăm fără el. După ce am cântat am avut ocazia să-l cunosc pe un anume Eugen Ghenciulescu. Este primul om care ne-a spus că dacă avem nevoie de ceva ajutor, sfaturi, muzică să-l căutăm. Am aflat că fusese prieten cu Adi. Pentru o perioadă nu am apelat la ajutorul oferit.